noiembrie 5, 2009
noiembrie 3, 2009
Prasantha Clausandeep
Pentru toti cei care ati lucrat cu Sandheep, Prasanth, Patil, Rajkumar et co… Prasantha Clausandeep!
noiembrie 1, 2009
octombrie 21, 2009
Cel mai bun Linux
… este Windows 7 x64. Nu, n-am luat-o razna. Pur și simplu am constatat chestia asta în urma migrării nu-tocmai-reușite de acum două săptămâni.
Întrucât mă săturasem de XP (deși e un sistem de operare OK pentru acasă) mi-a venit ideea să trec pe Linux. Pe lângă stabilitate și securitate, eram foarte interesat și de Compiz. Și puteam aprofunda diverse shell-uri, chiar visam să mă apuc de shell scripting.
M-am decis pentru OpenSUSE, foarte lăudat în review-uri. Înainte de a începe instalarea, mi-a venit ideea să fac backup la tot ce aveam pe HDD. Așa că am cumpărat două cutii de DVD-uri. Când am ajuns acasă decis să încep… surpriză! luasem CD-uri. Erau pe același raft și nu verificasem cutiile. Mă întorc la supermarket, cumpăr DVD-urile (cred că până am ajuns la casă am examinat cutiile de 15 ori, să nu pățesc precum prima dată) și revin acasă. Pornesc laptopul, fac backup și instalez OpenSUSE. Mă joc puțin cu el și… hai să încerc Compiz. Evident, nu merge. Reinstalez pachetul. Tot nu. Atunci îmi vine ideea să schimb driverele plăcii video și apoi să mă ocup de altceva. Citesc documentația, instalez pachetul pentru porcaria de Intel X3100 și repornesc. Totul bine și frumos, doar că modul grafic dispăruse. Mi-am amintit din tinerețe de XF86Config, XSetup și alte alea. Evident, n-a mers nimic. Așa că am zis să încerc ceva mai simplu. Am pus un LiveCD cu ultima versiune de DreamLinux și, după ce a pornit, am dat clic pe ”instalare”. A mers perfect, am repornit și… surpriză! „no operating system found on this computer”.
Atunci am scos din dulap DVD-ul cu Windows 7 RC. Instalarea a mers rapid, nu a fost nevoie de vreun driver, iar Aero arată foarte bine. Nu mănâncă mai multe resurse decât XP (sub 700 MB de memorie ocupați), așa că sunt mulțumit.
octombrie 19, 2009
octombrie 17, 2009
24 de mii-lioane de handicapați
Conform unui cotidian local, circa 24 de mii de ieșeni sunt înregistrați ca fiind afectați de varii handicapuri. Și beneficiază, evident, de ajutoare din partea statului. Desigur că românul preferă să dea o șpagă la medic și să trăiască dintr-o pensie sau din ajutorul de șomaj decât să facă un efort și să se apuce de muncă. Că doar proștii muncesc și cotizează la indemnizația lor. Îmi amintesc și acum, apropo de asta, că eram in anul III, aveam deja un job stabil, si prind următoarea discuție între doi gospodari (în sens cât se poate de peiorativ): “da’ de ce să muncească fi-meu la patron, pe câteva milioane, mai bine să stea acasă pe ajutorul de șomaj”.
Încet dar sigur gluma involuntară pe care-o face autorul articolului
24.000 de mii de oameni. Este bilantul persoanelor cu certificate de handicap[...]
va deveni realitate. Și vom ajunge un popor de asistați social.
octombrie 15, 2009
Corporatism de Romania
My dear cititori, enjoy the clipu’. Dar nu uitati sa va atingeti targetu’ pe azi. Care comenteaza despre the cat… I’ll be very nervous!
octombrie 9, 2009
Deci da
Ce mai caută lumea şi ajunge la mine-n bătătură:
programa bac pentru competente digitale – îmi pare rău, n-o găsiţi aici
botezatu dihorul – e doar o căutare făcută în grabă sau…?
gay in costum – în costum de Village People, presupun…
octombrie 8, 2009
Dorele, ia taie cablul ăla mă!
Un muncitor român, în limbaj ştiinţific Dorelus Indolentus Acefalus, a reuşit performanţa de a lăsa fără conexiune la sistemul internaţional de rezervări aeroportul Henri Coandă. Check-in-ul s-a făcut manual circa două ore. Performanţa nu constă in tăierea unui cablu, ci în faptul că a reuşit să taie şi linia de rezervă.
Oricum, pentru mine cel puţin faza nu este nouă. Când lucram la Bucureşti am păţit acelaşi lucru. Câteva sute de angajaţi au fost trimişi acasă pentru că doi Doreli au reuşit exact aceeaşi performanţă – au tăiat ambele legături la net ale clădirii. Ca să anunţăm colegii din UK şi Germania ne-am chinuit vreo ora cu un telefon Zapp folosit pe post de modem. Iniţial nici nu voiau să creadă că e posibil aşa ceva.
Ia mai zi, mă, Dorele, cum era cu cablul ăla?





