Din nou despre cai

La Bacău, o ambulanță a lovit doi cai rătăciți pe E85. La 25 km de Bacău, la Onișcani. Nu bag mâna în foc că tot acolo m-am întâlnit și eu cu calul buclucaș, dar tot după Bacău pe undeva am pățit-o. Nu cred că mai am procesul verbal, deși ar fi intersant de verificat.

Atenție, a nu se confunda cu incidentul de la Metro, când am trecut printre doi cai!

Oricum, am reușit să-l evit și pe ăsta de la Bacău (cu prețul unei jante îndoite și a unui cauciuc distrus în derapajul nu foarte controlat), însă partea genială a fost când a venit poliția să constate.
- Bună seara, agent principal cutarescu, și Dvs. tot cu un cal maro v-ați întâlnit?
- Bună seara. Da, de ce?
- Păi și noi era să-l lovim.

Cine-a postat calu’-n druuuum…

Aflu astazi de la Big G că o familie din Iaşi n-a avut la fel de mult noroc pe cât am avut noi, când am evitat chiar şi calul mic. Mai precis, oamenii s-au trezit cu cabalina pe maşină pentru că n-au văzut-o la timp. Profit de ocazie pentru a felicita cretinul cu spume care şi-a lăsat calul nesupravegheat, că doar în România locul cel mai potrivit pentru animale domestice e pe mijlocul lui E583. Urmează să vedem coteţe de păsări şi de porci pe banda de urgenţă.

Apropo, cred ca ar fi fost mai bine ca in locul calului sa fi murit boul de stăpân-su.

Drumuri europene

Era trecut de miezul nopţii, într-o seară plăcută de mai acum vreo doi ani. Traficul de la Bucureşti până aproape de Iaşi fusese lejer (ignorând britanicii de pe Ploieşti-Buzău, adică deştepţii care pleacă în depăşire şi uită să revină pe banda lor). Big G era un copilot minunat, înjurând alături de mine sau arătând semnul universal al prieteniei automobilistice atunci când era necesar. La ieşirea din Târgu Frumos apare, de pe un drum secundar, o căruţă nesemnalizată. Ce nesemnalizată, cre’ că era vopsită în culori de camuflaj, că n-am văzut-o decât atunci când era foarte aproape. Noroc că mergeam doar cu 50 la oră (deh, mai sunt şi fraieri care respectă legea).

M-am ofticat şi am sunat la Poliţia Rutieră, explicând că mă întâlnisem cu Căruţaşul fără Creier, ruda autohtonă a Călăreţului fară Cap. M-au asigurat că îl vor prinde, şi după câteva minute chiar a trecut pe sensul opus o maşină de Poliţie cu sirenele urlând. Mă rog, fantezia mea secretă e că-l căutau pe amicul cu căruţa.

Mergem noi liniştiţi în continuare până după Leţcani.

Aici urmează o pauză publicitară, iar un crainic spune “and suddenly, disaster strikes”… Muzică de fundal, ceva creepy.

În faţa mea apare, din neant… un cal. Aveam lejer peste sută, totuşi am reuşit să-l evit, deşi am avut senzaţia că-i şterg oglinda cu coada. Pardon, coada cu oglinda. Big G respiră adânc de câteva ori şi zice: eşti tare, bă, ai trecut printre ei. Eu în locul tău cred-l buşeam pe ăla mai mic. Îngheţ. Nu văzusem al doilea cal. Da’ măcar să nu fiu singurul. Hai bre, lasă vrăjeala, cum adică doi?! Până acasă la G a fost linişte în maşină.