Desi sunt posesor de pisici, imi plac foarte mult si cainii. Numai ca sunt prea comod si nu ma vad iesind dimineata ca sa-si satisfaca javroletu’ nevoile fiziologice. La fel de comozi sunt majoritatea proprietarilor de caini pe care-i vad, atat de comozi incat frizeaza nesimtirea. Prima categorie sunt cei care-si lasa cainii sa confunde copacii cu orice altceva. In special, cu rotile masinilor. Ca doar nu-i a lor si nici nu schimba ei rotile in caz de pana.
Dimineata era o tanti cu-n pechinez care tocmai imi mirosea (cainele, nu muierea!) jantele proaspat montate si spalate. Pentru reciprocitate, daca se-apuca sa-si faca nevoile pe rotile masinii mele, ar fi fost o idee sa-mi duc si eu una dintre pisici sa se pise pe clanta de la usa ei. Asa, ca sa stie cum e…
A doua categorie, mult mai sus in ierarhia mitocaneasca, sunt cei care-si duc cainii in parc (sau oriunde altundeva) si nu curata excrementele lasate de animal. In fata blocului meu este curtea unei gradinite unde se aduna asemenea specimene cu javrele din dotare. Evident, cateii isi fac nevoile fiziologice acolo unde, a doua zi, se joaca copiii. Si d-aia (le) zic… un porc de cu caine.
