80% dintre români vor rămâne fără ocupaţie

Nu, nu fără serviciu, ci fără ocupaţia favorită de weekend, şi anume grătăritul. Legea picnicului, aflată în stadiul de proiect, interzice minunaţilor noştri conaţionali să facă grătar în pădure sau în faţa blocului, să-şi spele vesela ori augustele corpuri în râuri sau lacuri etc. Sunt prevăzute şi amenzi, întrucât mângâiatul pe cap este insuficient pentru a educa cercopitecii.

Bravo, Green Revolution si Ministerul Mediului!

Originea si evolutia grătarului la români

Războaiele daco-romane – Rotula si Vezicula nu reuşesc să vadă coloanele armatei romane apropiindu-se de Sarmisegetusa din cauza fumului gratătarului, pe care se perpelesc câţiva viezuri, o barză şi o pulpă de mânz. Spre deosebire de plebeii romani, locuitorii proaspăt cuceritei provincii cer “gratarus et circus”, deturnând în acest scop fondurile comunitare imperiale.

Mioriţa – în versiunea neprelucrată de Alecsandri, baciul moldovean nu-i invita pe vrâncean şi ungurean (fiind primul caz de discriminare etnică în spaţiul carpato-danubiano-pontic) la grătar, ceea ce duce la uciderea acestuia (a baciului, nu lui Alecsandri).

Vlad Ţepeş introduce grătarul ca mijloc de tortură. Răufăcătorii sunt fie traşi în ţeapă şi rotiţi deasupra focului, fie puşi direct pe grătar. Modelul cu dungi rezultat pe piele i-a inspirat pe creatorii de modă din secolele următoare in desenarea costumului purtat ulterior de puşcăriaşi.

Alexandru Lăpuşneanu înţelege greşit strigătul plebei (“grătar şi cazacioc vrem!”) şi le oferă capul lui Moţoc. Acesta este pus totuşi pe grătar, ulterior fiind cerut şi restul corpului boierului.

Ioan de Hunedoara ucide vulturul care-i furase inelul. Legenda cu corbul provine din faptul că vulturul fusese ţinut prea mult la grătar şi se calcinase.

Domniile fanariote îşi atrag ura populaţiei prin introducerea grătăritului, taxa pe grătar. Masele furioase protestează împotriva acestei măsuri ab(d)ominabile.

Tânărul Labiş şi tatăl său braconează o căprioară pe care o pun la grătar. Finalul poeziei este edificator: “mănânc şi plâng. mănânc“.