Niste domni distinsi, cu basca

Azi dimineata am facut 40 de minute (cu masina) din Alexandru pana in Tatarasi. Iesenii stiu ca in mod normal o asemenea plimbare, inainte de ora 9 dimineata, nu dureaza mai mult de 10-15 minute. Insa in Galata (recunosc, am vrut sa ocolesc pasarela!) era coada de la podul peste Bahlui pana la pasajul de cale ferata. Bulevardul Nicolae Iorga era blocat de la Gara Internationala pana la Piata Nicolina. Initial am crezut ca e din cauza sedintei pe care a tinut-o minunatul si ultracompetentul nostru guvern – zicea un coleg ca in Centru erau politisti in uniforma de gala, cu manusi albe (probabil ca sa indice masinilor oficiale pe unde sa ocoleasca gropile din ulitele bulevardele noastre). Dar nu. De fapt, acesti distinsi domni cu basca pe care-i puteti admira in toata splendoarea lor erau extrem de interesati de bormasinile de unica folosinta la 15 lei, in noul Mr. Bricolage. Evident, majoritatea or sa le tina in cutie si n-or sa le foloseasca “sa nu se strice”, da’ e musai sa aiba asa ceva in casa.

Observati ca majoritatea sunt pensionari (d-aia care folosesc obsedant remarca “tineretu’ din ziua de azi”). Iar aia de pe rafturi indica inrudirea clara intre om si maimuta. As putea spune chiar ca-s veriga lipsa.

Tineti-o tot asa, baieti, si dup-aia mirati-va ca “moldovean prost” va fi considerat pleonasm!

Bucureşti, să trăieşti! Da’ eu rămân în Iaşi…

Zoso vrea să ştie de ce e şi de ce nu e naşpa în Capitală.

Păi, în primul rând, e naşpa faptul că, dacă te pierzi, nu te poate îndruma nimeni. Eram prin oraş cu-n coleg bucureştean şi vedem următoarea scenă: o maşină cu numere de “provincie” (ajungem şi la subiectul ăsta!) şi doi tipi care-i indicau şoferului direcţii opuse. Amicu’ se uită amuzat şi comentează:
- Bă, ăla sigur a întrebat cum s-ajungă undeva şi aştia nu ştiu, dar îşi dau cu părerea.
Aşa am păţit şi când voiam s-ajungem la nu-mai-ştiu-care mall aflat pe lângă vechiul sediu Connex. Mătuşa soţiei ne-a împrumutat maşina ei (cu numere de Bucureşti, evident) şi ne-a zis cum să ajungem. Evident că m-am rătăcit şi am coborât să întreb. Faza tâmpită era că geaca pe care o purtam era inscripţionată Connex, primită bonus la abonament. Oprim să întrebăm. Primul întrebat, un băieţaş, ne zice “nu ştiu, frăţie, eu mă duc printre blocuri”, al doilea ne zice că putem lua metroul (deşi nu cred că ne primea cu maşină cu tot, că dacă o lăsam nu mai ştiam de unde s-o luăm), iar a treia persoană întrebată, o tipă, s-a uitat la mine de parcă o invitasem la o orgie. Repet, maşină înmatriculată în Bucureşti, jacheta mea inscripţionată Connex şi eu întrebam unde e mall-ul de lângă fostul sediu Connex. N-o condamn că mi-a dat un răspuns evaziv şi a plecat.

A doua chestie naşpa e că distanţele nu se măsoară în kilometri, ci în staţii. Dacă întrebaţi pe cineva cum ajungeţi  undeva, 99% o să vă spună că e la 4-5 staţii de un anumit reper. De obicei, o altă staţie, dar a unui alt mijloc de transport. Mai ales în traficul din Bucureşti, prima grijă va fi număratul staţiilor…

Al treilea deliciu e obiceiul localnicilor de a folosi expresiile “de la ţară” sau “din provincie” pentru nebucureşteni. OK, cu aspectul rural s-ar putea să aibă dreptate în unele cazuri… da’ cu provincia mă termină psihic. Am ratat eu războiul în care armata bucureşteană a cucerit restul ţării şi a transformat teritoriile capturate în provincii?

A patra belea e graba. Păstorel Teodoreanu zicea că la Iaşi lucrurile merg încet şi prost, iar la Bucureşti repede şi prost. Toată lumea se grăbeşte. Am mai fost şi prin alte capitale, dar parcă oamenii mai respirau între două fraze şi nici nu erau preştienţi. La Bucureşti în prima milisecundă după ce semaforul se face verde eşti claxonat că nu pleci la timp. Indiferent dacă semaforul are sau nu cronometru, cel din spatele tău va şti că e verde de o milisecundă şi că tu îl reţii.

A cincea şi ultima chestie e familiarismul excesiv. De la măturător la primar, toţi sunt la “per tu”. Cred că există o hotărâre de Consiliu Local prin care se interzice folosirea pronumelui de politeţe şi a persoanei a doua plural, pentru că n-am văzut pe nimeni acolo să le folosească.

Data viitoare am să vă povestesc şi de ce e mişto Bucureştiul.