Ca să-mi aerisesc niţel neuronul singuratic, am fost în weekend la munte, în judeţul Neamţ. Undeva pe lângă o mănăstire. Frumos, aer curat, da’ plin de turişti. Nu exagerez. Cel puţin juma’ de Iaşi era acolo. Şi nu numai. Teoretic e bine, că fac localnicii bani, se restaurează construcţiile, poate se mai repară infrastructura (deşi la chestia asta am dubii majore). Practic nu e. Pen’ că e plin de cocalari şi piţipoance. Nu-s un om religios, da’ mi se pare total aiurea să-ţi etalezi tricoul mulat pe burtă şi pantalonii scurţi sau fusta pân’ la chiloţi într-un lăcaş de cult.
Hai că poate asta ar fi oarecum scuzabil, da’ mai e ceva. La vreun kilometru sunt două crâşme pensiuni unde se fac nunţi. Iar maneloasele se aud noaptea inclusiv de lângă mănăstire (n-am intrat şi înăuntru, dar bag mâna-n foc că se auzea). Îmi imaginez că slujba de seară a fost un amestec de liturghie ortodoxă cu cântece de petrecanie. Da’ nah, dacă nu e deranjată obştea…

Ca să scapi de gălăgie, e recomandat să faci o excursie pe munte. Bine, noaptea n-ar fi tocmai o idee bună, în special dacă nu eşti echipat corespunzător. Aşa că am aşteptat până dimineaţa şi am plecat pe coclauri. Ei bine, urmele de olahus turisticus sunt prezente peste tot. Hai că o vatră de foc merge. Dar plasticul şi conservele lăsate demonstrează nivelul de necivilizaţie. Pe lângă potecă era plin de pet-uri de bere (biodegradabile în 10.000 de ani), conserve, ambalaje şi toate alea. Vedeţi cele două poze, de preferinţă la mult timp după ce aţi mâncat.


Mergând prin pădure, pe drumul forestier, am avut senzaţia că mă plimb prin oraş. Plin de maşini, că românu’ prinde rădăcini pe scaun şi nu poate merge pe jos. Mai nasol a fost că jumătate erau vechi şi scoteau fum ca la balamuc. La un moment dat a apărut şi un grup de adolescenţi pe jos. Ascultau nişte porcării la difuzorul unui mobil. Genial.
La întoarcere am văzut nişte grătărişti care-şi parcaseră rablele la intrarea în pădure. Că deh, prea multă mişcare strică poziţia micilor în stomac.
Data viitoare încerc o Himalaya ceva, poate acolo nu ajung turiştii români.