Dintr-o cameră capitonată…

septembrie 1, 2009

Cine-a postat calu’-n druuuum…

Filed under: din ziare — Etichete:, , — blauecorsa @ 11:56 am

Aflu astazi de la Big G că o familie din Iaşi n-a avut la fel de mult noroc pe cât am avut noi, când am evitat chiar şi calul mic. Mai precis, oamenii s-au trezit cu cabalina pe maşină pentru că n-au văzut-o la timp. Profit de ocazie pentru a felicita cretinul cu spume care şi-a lăsat calul nesupravegheat, că doar în România locul cel mai potrivit pentru animale domestice e pe mijlocul lui E583. Urmează să vedem coteţe de păsări şi de porci pe banda de urgenţă.

Apropo, cred ca ar fi fost mai bine ca in locul calului sa fi murit boul de stăpân-su.

iulie 20, 2009

Condusu’ la români

Filed under: auto — Etichete:, , , , , — blauecorsa @ 3:06 pm

În România, cel puţin jumătate dintre cei care deţin permis reprezintă un pericol. Fie că au luat permisul la Piteşti, la fără frecvenţă sau cu şpagă, indivizii habar n-au să conducă. Aceste minuni ale drumului se califică în cel puţin una dintre următoarele categorii:

1.1. întunericiţii – fac economie la becuri şi nu aprind farurile când circulă pe un drum european, inclusiv noaptea
sau
1.2. iluminaţii - aprind faza lungă, proiectoarele de ceaţă, stopul de ceaţă şi orice altă sursă de lumină. Neoanele sub o berlină din 1900 toamna aduc un evident plus de cai putere.

2. camuflaţii – cel putin la fel de inteligenti sunt cei care economisesc si becurile de semnalizare, schimbând benzile fără avertisment.

3. grăbiţii – dau flash-uri din spate indiferent dacă ai sau nu unde să te dai din calea lor.

4. frânarii – apasă cu ambele copite picioare pedala de frână la coborâre sau în curbă, întrucât nu le-a arătat instructorul unde este comanda frânei de motor (nu glumesc, chiar am auzit pe cineva debitând această enormitate).

5.1. constanţii – nu reduc viteza în localitate, în special dacă vehiculul pe care-l conduc este un camion mare şi greu de oprit
si
5.2. mentin aceeasi viteză, 80-90, şi în afara localităţii, pe drum european.

6. obosiţii – intră în depăşire fără demaraj, de preferinţă când se apropie o maşină de pe sensul opus. Evident, dau flashuri pentru a fi observaţi şi evitaţi.

7. hârbarii – conduc vechituri obosite şi accelerează când sunt depăşiţi, pentru a demonstra abilităţile sportive ale rablei din dotare.

8. băscoşii – sunt o categorie aparte, 45-65 de ani, tipul proletar cu bască. Merg constant, nu se asigură şi nu se dau. Sunt un cumul al categoriilor anterioare, nefolosind nici luminile.

9. stresaţii – se recunosc după poziţia la volan (crispat-constipat), privesc în jur cu anxietate şi se sperie din orice.

Dacă aţi mai întâlnit specimene pe care eu le-am uitat, daţi un semn.

iunie 15, 2009

Drumuri europene

Filed under: auto — Etichete:, , , — blauecorsa @ 7:53 pm

Era trecut de miezul nopţii, într-o seară plăcută de mai acum vreo doi ani. Traficul de la Bucureşti până aproape de Iaşi fusese lejer (ignorând britanicii de pe Ploieşti-Buzău, adică deştepţii care pleacă în depăşire şi uită să revină pe banda lor). Big G era un copilot minunat, înjurând alături de mine sau arătând semnul universal al prieteniei automobilistice atunci când era necesar. La ieşirea din Târgu Frumos apare, de pe un drum secundar, o căruţă nesemnalizată. Ce nesemnalizată, cre’ că era vopsită în culori de camuflaj, că n-am văzut-o decât atunci când era foarte aproape. Noroc că mergeam doar cu 50 la oră (deh, mai sunt şi fraieri care respectă legea).

M-am ofticat şi am sunat la Poliţia Rutieră, explicând că mă întâlnisem cu Căruţaşul fără Creier, ruda autohtonă a Călăreţului fară Cap. M-au asigurat că îl vor prinde, şi după câteva minute chiar a trecut pe sensul opus o maşină de Poliţie cu sirenele urlând. Mă rog, fantezia mea secretă e că-l căutau pe amicul cu căruţa.

Mergem noi liniştiţi în continuare până după Leţcani.

Aici urmează o pauză publicitară, iar un crainic spune “and suddenly, disaster strikes”… Muzică de fundal, ceva creepy.

În faţa mea apare, din neant… un cal. Aveam lejer peste sută, totuşi am reuşit să-l evit, deşi am avut senzaţia că-i şterg oglinda cu coada. Pardon, coada cu oglinda. Big G respiră adânc de câteva ori şi zice: eşti tare, bă, ai trecut printre ei. Eu în locul tău cred-l buşeam pe ăla mai mic. Îngheţ. Nu văzusem al doilea cal. Da’ măcar să nu fiu singurul. Hai bre, lasă vrăjeala, cum adică doi?! Până acasă la G a fost linişte în maşină.

Theme: Silver is the New Black. Bloguieşte pe WordPress.com.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.