Cand se refera la chintesenta bosorogului autohton, tata foloseste denumirea “Mos Bodranga”. Pentru cei care au deschis abecedarul mai tarziu sau asculta simfoniile lui Salam, Mos Bodranga este un personaj din “Amintiri din copilarie” de Ion Creanga.
Uitasem de ceva vreme sintagma pana cand l-am reintalnit pe Mos Bodranga. Traversa Bd. Nicolae Iorga incetisor, ignorand cu desavarsire pe cei doi politisti care ii spuneau sa se intoarca inapoi. Probabil ca nici nu-i auzea. Inutil sa mentionez ca era la jumatatea distantei intre 2 treceri de pietoni si ca purta, cu maxima distinctie, o basca ponosita.
Azi dimineata am facut 40 de minute (cu masina) din Alexandru pana in Tatarasi. Iesenii stiu ca in mod normal o asemenea plimbare, inainte de ora 9 dimineata, nu dureaza mai mult de 10-15 minute. Insa in Galata (recunosc, am vrut sa ocolesc pasarela!) era coada de la podul peste Bahlui pana la pasajul de cale ferata. Bulevardul Nicolae Iorga era blocat de la Gara Internationala pana la Piata Nicolina. Initial am crezut ca e din cauza sedintei pe care a tinut-o minunatul si ultracompetentul nostru guvern – zicea un coleg ca in Centru erau politisti in uniforma de gala, cu manusi albe (probabil ca sa indice masinilor oficiale pe unde sa ocoleasca gropile din ulitele bulevardele noastre). Dar nu. De fapt, acesti distinsi domni cu basca pe care-i puteti admira in toata splendoarea lor erau extrem de interesati de bormasinile de unica folosinta la 15 lei, in noul Mr. Bricolage. Evident, majoritatea or sa le tina in cutie si n-or sa le foloseasca “sa nu se strice”, da’ e musai sa aiba asa ceva in casa.
Observati ca majoritatea sunt pensionari (d-aia care folosesc obsedant remarca “tineretu’ din ziua de azi”). Iar aia de pe rafturi indica inrudirea clara intre om si maimuta. As putea spune chiar ca-s veriga lipsa.
Tineti-o tot asa, baieti, si dup-aia mirati-va ca “moldovean prost” va fi considerat pleonasm!
Ori developerii de la operatorul portocaliu mai dorm cu capul pe tastatura, ori au chiulit masiv la biologie. Altfel nu pot pricepe cum de incurca fluturele cu pantera (observați linkul generat în cele două cazuri):
Un muncitor român, în limbaj ştiinţific Dorelus Indolentus Acefalus, a reuşit performanţa de a lăsa fără conexiune la sistemul internaţional de rezervări aeroportul Henri Coandă. Check-in-ul s-a făcut manual circa două ore. Performanţa nu constă in tăierea unui cablu, ci în faptul că a reuşit să taie şi linia de rezervă.
Oricum, pentru mine cel puţin faza nu este nouă. Când lucram la Bucureşti am păţit acelaşi lucru. Câteva sute de angajaţi au fost trimişi acasă pentru că doi Doreli au reuşit exact aceeaşi performanţă – au tăiat ambele legături la net ale clădirii. Ca să anunţăm colegii din UK şi Germania ne-am chinuit vreo ora cu un telefon Zapp folosit pe post de modem. Iniţial nici nu voiau să creadă că e posibil aşa ceva.
Cătălin Botezatu s-a afişat la Craiova cu noul lui prieten: un dihor pe nume Ralf, dresat la Paris
Invitat duminică seara la Craiova la un eveniment caritabil, Cătălin Botezatu şi-a prezentat totodată şi noul său animal de companie: un dihor de 5.000 de euro, pe nume Ralf. Mamiferul a petrecut primele patru luni din viaţă la o şcoală de dresaj din Paris şi îl va însoţi pe designerul român în toate călătoriile sale din ţară sau din străinătate.
după cum ne informează Libertatea. Partea genială este faptul că domnul Cătălin “Christian Dihor” Botezatu a primit cadou lighioana de la un coafez hair-stylist cu nume de sindrom, Laurent Tourette. Sursele mele din industria cărnii modei m-au informat că la anul se poartă coşonul de York, animal de companie pe care românii deja l-au adoptat. Ce-i drept, majoritatea specimenelor au avut parte de-o moarte prematură.
Băgaţi un ochi aici, să vedeţi măreaţa şi profesionista intervenţie a Poliţiei împotriva ultraşilor la Timişoara. De la 2:23 devine genial de-a dreptu’. Vă mulţumim, bravi apărători ai ordinii publice!
Cică în curtea unei case era un măr. Şi făcea mere frumoase, fără E-uri şi hormoni. Şi, din când în când, oamenii din casă mai luau câteva fructe.
Într-o zi, când nu era nimeni acasă, nişte oameni din sat au venit să fure mere. Un vecin i-a văzut şi a început să ţipe la ei. Răspunsul lor a fost năucitor:
